Evanghelia după Sfântul Ioan

I. PROLOG

Capitolul 1

¹ La început era Cuvântul
    și Cuvântul era la ^a Dumnezeu
    și Cuvântul era Dumnezeu ^b.
²    Acesta era la început la Dumnezeu.
³    Toate au luat ființă prin el
    și fără el nu a luat ființă
    nimic din ceea ce există ^c.
⁴    În el era viața și viața era lumina oamenilor,
⁵    iar lumina în întuneric luminează,
    dar întunericul nu a cuprins-o ^d.
⁶    A venit un om, trimis de Dumnezeu,
    al cărui nume era Ioan.
⁷    Acesta a venit spre mărturie,
    ca să dea mărturie despre lumină,
    pentru ca toți să creadă prin el.
⁸    Nu era el lumina,
    ci a venit să dea mărturie despre lumină.
⁹    [Cuvântul] era lumina adevărată ^e
    care, venind în lume, luminează pe orice om.
¹⁰    Era în lume
    și lumea a luat ființă prin el,
    dar lumea nu l-a cunoscut.
¹¹    A venit la ai săi ^f,
    dar ai săi nu l-au primit.
¹²    Însă celor care l-au primit,
    celor care cred în numele lui
    le-a dat puterea
    de a deveni copii ^g ai lui Dumnezeu,
¹³    care nu din sânge,
    nici din voința trupului,
    nici din voința bărbatului ^h,
    ci din Dumnezeu s-au născut.
¹⁴    Și Cuvântul s-a făcut trup
    și a locuit între noi,
    iar noi am văzut gloria lui,
    glorie ca a unicului născut din Tatăl,
    plin de har și de adevăr.
¹⁵    Ioan a dat mărturie despre el și a strigat:
    "Acesta era cel despre care v-am spus:
    Cel care vine după mine a ajuns înaintea mea
    pentru că era mai înainte de mine".
¹⁶    Într-adevăr, noi toți am primit
    din plinătatea lui
    har după ⁱ har.
¹⁷    Pentru că Legea a fost dată prin Moise,
    harul și adevărul au venit prin Isus Cristos.
¹⁸    Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu;
    Fiul ^j, care este spre pieptul Tatălui ^k,
    el l-a revelat.

 

Note de subsol

---

^a În greacă, prepoziţia pros indică direcţia unei mişcări. De aceea, mulţi exegeţi propun: şi Cuvântul era (orientat, îndreptat în mod dinamic) spre Dumnezeu (TOB, NAB). Alţii înţeleg prepoziţia în sensul de "a fi în comuniune cu" (BJ, RSV, TEV). Biblia lui Şerban Cantacuzino de la 1688 traduce: Şi Cuvântul era către Dumnezeu.
^b Ordinea cuvintelor în manuscrisul grec este: Dumnezeu era Cuvântul. Deoarece "Dumnezeu" este fără articol, după gramatica limbii greceşti este nume predicativ, iar "Cuvântul", cu articol, este subiect. Prin această afirmaţie nu se intenţionează identificarea "Cuvântului" cu "Dumnezeu", ci se indică natura divină a "Cuvântului".
^c După manuscrisele cele mai vechi şi mărturiile primilor sfinţi părinţi, v. 3 şi 4 ar fi: 3 Toate prin el au luat fiinţă şi fără el nu a luat fiinţă nimic. Ceea ce a luat fiinţă 4 în el era viaţa... Această împărţire este acceptată de multe traduceri moderne (BJ, NAB). Este preferată şi de UBS. Întrucât această variantă prezintă dificultăţi de interpretare teologică, cu NVg, RSV, TOB, TEV etc., menţinem varianta tradiţională.
^d Majoritatea exegeţilor aleg sensul adversativ al verbului katalambano = a cuprinde, a lua în stăpânire - atât din motiv semantic, cât şi teologic.
^e Lit.: Era adevărata lumină. Deoarece propoziţia nu are un subiect şi pentru a evita confuzia, introducem "Cuvântul", aşa cum fac: BJ, RSV, NAB, TOB. Alţii, pentru a evita ambiguitatea, traduc: Lumina cea adevărată, care luminează pe orice om, venea în lume.
^f Lit.: la cele proprii. În limbaj biblic, expresia se poate referi sau la poporul lui Israel care este proprietatea lui Dumnezeu, sau la ţara făgăduită, pământul pe care Dumnezeu îl dă poporului său.
^g Termenul grec folosit aici pentru a-i desemna pe cei care cred - teknon - este diferit de cel folosit, în Evanghelia după sfântul Ioan, pentru a indica filiaţiunea transcendentă şi proprie numai lui Isus - hyios.
^h Cele trei elemente enumerate de Ioan nu au un sens depreciativ, ci se referă doar la modul natural de a fi al omului. A deveni "copil al lui Dumnezeu" este numai darul lui Dumnezeu, întrucât nici unul dintre elementele care intervin în procrearea umană nu are, în acest sens, nici cel mai mic rol: nici sângele - femeia; nici voinţa trupului - sexualitatea; nici voinţa bărbatului - decizia de a avea un fiu.
ⁱ Prepoziţia greacă anti poate însemna: 1) corespondenţă: har pentru har, adică harul creştinilor ar corespunde harului lui Cristos; 2) acumulare: har peste har; 3) substituire: har în locul harului, idee susţinută de sfinţii părinţi care interpretează substituirea Legii lui Moise cu evanghelia lui Cristos.
^j Multe manuscrise prezintă varianta: Dumnezeu unicul născut, dar poate fi considerată prea elaborată din punct de vedere teologic.
^k Expresie care indică intimitatea de iubire dintre Tatăl şi Fiul, într-un context de revelare: Fiul ni-l revelează pe Tatăl în intimitatea divină, absolut inaccesibilă oamenilor.